10 dec. 2011

Imposibila Intoarcere

S-a impiedicat in primul spin ce i-a iesit in cale uitand de marea de trandafiri din fata. A cazut intre petalele frante si amestecate cu noroiul din mintea ei juvenila ca si cand acest lucru ar fi fost cel mai normal lucru pe care l-ar fi putut face. A simtit picioarele alunecandu-I scurt, tocul rupt in spini si pacate, si s-a lasat prada caderii, golului din stomac si a zambit ca pentru cei care nu o vad.
Petalele i-au atins fata mai inainte ca ea sa le caute conturul in noroiul ce le tinea cald, si i-au ranit sufletul cum prea putini au reusit vreodata sa o faca. Fiecare secunda din cadere ii aducea aminte de sfatul bunicii: “O data si o data, tot ai sa cazi. Ar fi bine sa ai de cine sa te tii!” Fiecare cuvant ii taia respiratia si asa sacadata. Pamantul nu l-a simtit nici rece, nici cald…nu l-a simtit deloc atunci cand i-a cuprins trupul ca in 2 palme.
Gandurile se desirau ca de pe un mosor batran, incapabil sa isi tina patura peste metalu-i greu si rece. Unde a fost? Ce a facut si cand? A iubit trandafiri sau crini? A iubit zarnacadeaua din glastra gazdei sau doar faptul ca era ceva acolo? Cine a fost? dar si mai important, cine era ea? Cum a ajuns sa fie o ea cu atatea ele in ea si niciodata singura deplin? Singuratatea nu e mai buna? Noroiul ii patrundea si mai tare in oasele-i fragile, ii lua caldura din aerul ce-l respira, murdarind si ce mai ramasese curat. Ce pacat, nu avea sapun de pacate, nu avea gel de dus pentru ganduri si nici deodorant pentru ganduri indecente.
A imbratisat cu drag ce era al ei, ce mai ramasese al ei in rasuflul aerului de calm. Si-a strans rochia si perlele rupte de pe siragul vorbirii si a gangurit ca un copil catre neant:
-         
        -  Dezorientat, un pui de om dezorientat...





16 oct. 2011

Fantasmagorie


Când să te arunc în focul uitării,
când să îţi adulmec mirosul din cenuşă
Dacă-n urma ta nici aburi nu mai fumegă;
Nimic...
Când să-ţi tremur ochii si auzul,
când cu mâna sau tămâia
Dacă-n urmă amintirea-ţi fuge fir cu fir,
şi lacrimă cu suflet zbuciumă tăcut.

Mi-a fost teamă să te strig
Ca pe morţii din cărţile bisericeşti...

31 mar. 2011

Nu exist

Press play 
Yann Tiersen - Sur le Fil

Asculta mai multe audio diverse


Caută-mă în umbrele ce se aşază pe pereţi,
Visează-mă cu bărbaţi aeriali şi imaginari,
Pictează-mă cu albul ochilor şi negrul unghiilor
Şi lasă-mă-n raftul cel mai de sus, să mă prăfuiesc.

Cu rama aurie de la soare şi râsul pierdut în prinsoare
Am atacat o umbră,
Slabă-n umeri, cu inima precară şi gându-i retezat.
Din raftul meu de sus, nu-i mult.

1 mar. 2011

Renamed by thought

Te-am văzut ieri în cafeaua ce-mi lipsea, te-am văzut azi în aerul ce-l respiram şi s-a topit în gură înainte de a ajunge la plămâni. Te voi vedea şi mâine, sunt sigură, aştept momentul să îmi revii în mâini şi gândul te va îmbrăţişa din nou.
Înainte de a te vedea, te-am căutat în cântecul ce-l auzeam de abia după ce îşi suna primele acorduri, te-am căutat în ploaia ce nu se termina, în vântul ce bătea haotic pe străzile pline. Pândind din spatele propriilor cărţi de joc ai cutremurat pământul cu mâna, ai răsturnat şi singura damă cu inimă roşie pe care o ţineai ascunsă în buzunar.
Aşa te-am găsit, aşa te-am văzut ieri în cafeaua ce-mi lipsea, aşa te-am văzut azi în aerul ce-l respiram...

sursa imagine