14 sept. 2010

Luceafărul lui 104

Linia lui 104...Iancului-Unirii şi retur... un motor ambalat prematur de un şofer cu accese de furie, miros de motorină şi liniştea dintr-o casă purtată pe roţi...

...cobori în jos, luceafăr blând ...

Nu am crezut că într-o seară aglomerată de Bucureşti am să aud Luceafărul recitat...primele 25 de strofe cu versuri sărite dar ciudat potrivite de un cerşetor, un tânăr prinţ al autobuzelor.
Nu mi-a plăcut Eminescu, nu mi-a fost pe suflet poate pentru că poeziile pe care le citeam erau prea dulci şi îmi faceau greaţă; sentimentul era frumos, cuvintele însă nu rezonau în mine... Luceafărul a fost poezia despre Cătălin şi Cătălina, despre nepotrivire şi sacrificiu suprem, despre un el şi o ea în mii de feluri şi nu m-am aşteptat să o aud azi, după atât de mult timp, într-un autobuz în care nimeni nu ascultă.

...Şi din oglinda luminiş, Pe trupu-i se revarsă...

..un gloss auriu pe buze şi o privire glumeaţă a unei tinere bătrâne. Nu auzea nimic dar oglinda şi-a deschis în timp ce prinţul vorbea de ea la trecut. Atentă, a dosit apoi culoarea ce îi acoperea dorinţa iar privirea a reuşit să-i zboare peste vorbe, afară...

...Străin la vorbă şi la port...

..un cerşetor banal, cotidian, al cărui nume l-am aflat din mers...Marian. Nici urmă de Cătălin, Cătălina s-ascundea printre gene.

- Nu are rost să continui dacă nu primesc nimic. Nu are rost să zic Luceafărul până la capăt dacă nu primesc nimic. Tuturor le place să asculte dar nu dau nimic...Nu are rost...
(nu are rost, nimeni nu ascultă)

- (singing) Where are you from? I'm from nowhere, my mother's dead.
(you are from nowhere when you don't have a mother or a father, no one is listening...)