28 apr. 2010


M-am aşezat pe genunchii singurătăţii mele şi-am plâns ca în braţele unui necunoscut. Aveam impresia că nu mă ştie, nu îmi cunoaşte păcatele, nu-mi ştie viciile, dar mă lasă să mă odihnesc fără să întrebe nimic. Îşi apropie braţele de mine, părul îmi mângâia lacrimile şi nu scotea un sunet. Îi auzeam respiraţia sacadată..sau oare să fi fost a mea ? Mi-am sprijinit capul greu de gânduri de piept şi nu i-am auzit inima, nicio bătaie, nimic. Parcă ar fi fost gol pe dinăuntru şi numai aerul îi umplea plămânii. Era rece, atât de rece încât fiorii mi-au pătruns adânc în cerurile minţii şi de aceea oasele au început să tremure, mi-a răcit febra plânsului şi-am adormit. Am adormit pe veci în braţele unui necunoscut ce avea să mă cunoască, încet, pe veci.

...

M-am trezit pe un bulevard de suflete sfărmate.



Asculta mai multe audio Muzica

22 apr. 2010

revenire


Desi nu am mai scris de mult timp, e atat de ciudat cum revin cand ma framanta intrebarile, intamplarile...ca si cum as reveni la un dumnezeu virtual in speranta ca ma va "vindeca", ca isi va pune "bitul" ca si mana cereasca deasupra mea si puf...all the bad things will go instantly away.

Stiu, stiu ca scrisul ptr mine intotdeauna a insemnat o eliberare, dar ce te faci atunci cand nu mai poti sa exprimi ceea ce simti, cand nu ai cuvinte, cand acestea ti se opresc exact intre minte si suflet si te lasa asa incordat, aproape plangand...Ce te faci cand metoda ta de refulare nu mai functioneaza? raspunsul pare izbitor de simplu: gasesti o alta metoda!Dar cum sa te desparti de ea,de cea veche, cum sa ii spui adio cand asta stiai tu a face mai bine? O varianta: sa ma reapuc de vioara dar dupa 12 ani nu cred ca as putea sa o mai iau in serios ergo nu cred ca as mai putea sa exprim totul asa cum o faceam la un moment dat. Sa ma apuc de meditat? Timpul il folosesc momentan ptr alte lucruri lumesti : proiecte si tot mai multe proiecte(de cand am intrat la facultate pe fruntea mea se pare ca scrie mare si de tipar "Proiect"), si cand merg nu ma pot gandi la altceva decat la pasii mei pe asfalt. Noaptea e cel mai bun sfetnic doar atunci cand iti poti canaliza gandurile, cand stii ca ai atatea probleme si atatea locuri disponbile in cutiuta ta craniana! Eu nu stiu, acum nu mai stiu cate probleme am, s-au adunat pe nesimtite si au facut revolta! Ce preaviz, ce timp de gandire...se cere trecerea la actiune...dar la mine sa actionez fara sa gandesc inainte e destul de dificil, ca sa nu mai zic ca s-ar putea sa fie imposibil; si cum nu pot sa gandesc momentan, nu stiu de ce, nu am cum sa actionez si ma invart asa intr-un cerc vicios perpetuu. I'm sick of it, so sick of it all!

16 apr. 2010

Tara egoistilor

Ce inseamna sa fii egoist? Am stat si m-am intrebat mult timp daca pot explica lucrul asta desi face parte din om. Ar trebui sa fie usor, nu ? Face parte din tine deci ar trebui sa poti sa il explici.

Urma de bunatate prefacuta dispare(nu stiu de ce) si ea printre perdele murdare ale societatii si te lasa ca un animal in mijlocul unei stradute prafuite, cea a Constiintei. E a ta, a noastra? Mai conteaza?! Si fara putina aparare sociala, te vezi nevoit sa iti nasti propriul instinct de prada. Devenim sau suntem? Suntem sau devenim?

“Nu ma vrei azi? Nu te vreau azi!”

Suntem niste egoisti