31 dec. 2010

Te întoarce

a photo by Jonas Peterson
Ai învățat să taci? Când anume i-ai adus aminte gurii tale să tacă? Când ai apucat să spui gândurilor să își oprească cursul atât de nebunesc  și haotic? Așteptarea e atât de subestimată, ca și când ar fi atât de ușor să aștepți, ca și când mintea nu s-ar strădui să înțeleagă de ce tu vrei să oprești  sau să grăbești secundele sacadat. Taci de zile întregi fără să îți dai seama că tăcerea ta nu îți ajută, cuvintele se adună la ușa gândurilor ca săracii înfometați. Și-atunci ai vrea să țipi, să urli ...și vezi că ai uitat. Da, țipai și până acum, dar urletul tău nu avea nici cea mai mică densitate...era slab și necăjit, abia sesizabil de către cei care ar fi trebuit să observe.

Se apropie sfârșitul de an...din nou. E atât de banal.

Scoate spin și solzi de Nimic,
Țintuiește-mă  de umărul tău gol,
Iar umbra ce-o porți în spate se va topi.

3 dec. 2010

Viziuni indecente

Hit play !
Dead Can Dance - The Host Of Seraphim

Asculta mai multe audio diverse

Curăţă sufletul
de arcuri ruginite şi
ADN istovit,
trece-l prin focul unei singure idei,
al altui sentiment,
apoi sugrumă-i fiecare ieşire
pe drumul deja pietruit.

Eternitatea s-a pierdut prin plicuri
şi iubirea şi-a văzut oglinda,
cheamă-le şi sufletul va sângera din nou...

serafimi să-ţi cânte!

25 nov. 2010

Yume

Mâna îi aluneca uşor pe bară. Legănatul metroului era atât de liniştitor pentru ea. Nu auzea metalul scrâşnind, nu vedea oamenii absenţi. Părea atât de fermecată de geamul din faţa ei încât tot ce se afla în jur pierdea din trăsături, se camuflau în sentimente ciudate ce încercau să intre pe sub mâneci, prin ochi, prin urechi. Tăcerea unei voci se auzi. Brusc, gândurile au ameţit şi-au stârnit furtuna sentimentală. Nu a mai avut cum să se oprească, nu a mai putut deschide gura, visele au zburat în geamul din faţa ei, iar imaginea s-a blocat in fereastră ca într-o oglindă de mult uitată pe perete. Oglinda avea nevoie de imagine ca să poată trăi şi a furat-o pe a ei. Absentă, furată, fata a zâmbit ciudat. Imaginea ei din fereastră nu a schiţat nimic. Schimbul fusese făcut şi nimic nu mai putea dezlega pactul.
Uşor şi-a desprins mâna, ca o balerină ce aşteaptă aplauzele la sfârşit de spectacol, priveşte peste umăr pentru a-şi vedea colegii ce au conspirat la realizarea actului artistic…Nu era nimeni; în urma ei nu era nimeni. Ochii ce sticleau adineauri în fereastra metroului erau punctele unei realităţi ce s-a născut prea devreme pentru a fi trăită. Fata a zâmbit din nou. Oglinda s-a eschivat.

Va urma…

12 nov. 2010

memories...

...and the moon pulled herself out from the wolf that cries and whispers...she was tamed by the clouds of human thoughts and chained to the aerial teardrops of the sun. She waited and waited for hope, she waited for laughter in the age of winter’s snow...it never came...the precious gifts were trapped by past ...

4 nov. 2010

Inerţie surdă


MI-e silă, mi-e silă de vorbele astea care se spun zilnic. Acum nu mai e destul să priveşti, nu mai e destul să zâmbeşti. E o întreagă teorie a conspiraţiei în ceea ce priveşte vorbitul, dar azi vreau să îţi vorbesc cu tăcerea.Mi-e cea mai la îndemână. Tu, ce stai pe scaunul cel negru, tu ce stai sprijinit de tăblia patului, tu ce mergi cu mâinile în buzunare, TU, cel ce te faci că ne asculţi, voi să mă auziţi cum tac.
De ceva timp încoace, doar ochii unor oameni mai îmi spuneau câte ceva. Forma lor, culoarea nu întotdeauna foarte bine definită, irisul ce îşi schimba forma în funcţie de interes, ridurile fine din jurul ochilor ce se accentuau uşor dacă zâmbeai cu sufletul, toate mi-erau dragi. Acum caut ochi şi văd doar globi oculari. Acum îi disec şi nu găsesc nimic. Caut ochi să îmi ţină de urât.
Tăcerea vorbeşte, ochii tac...


Mă caută,tu,
Inerţie surdă,căci,
Râsu-i mort de mult!

3 nov. 2010

is there...


Bătrâna urmărea liniştită visele soarelui pe asfalt. Nu a spus nimic pentru mai bine de jumătate de oră. Puţin încovoiată de umbre, de ideile giganţilor ce păşesc fără a se uita pe ce calcă, bătrâna cerea viaţă… cerea încă minute preţioase de vedere înceţoşată. În tinereţe nu a avut nevoie de ochelari, acum, după atâtea decade, i se părea că a purta ochelari e ca şi cum ţi-ai altera realitatea. Refuza ferm să îi atârne de gât şi să-şi obosească ochii cu ei. Mâinile aveau ridurile muncii şi umbrele unor necazuri ce au săpat vene adânci pline de cele mai multe ori de durere şi nu de sânge. Nu s-a plâns niciodată de ceea ce i se întâmpla, cel puţin aşa zicea.
Cu toate astea, corpul ei spunea mereu adevărul, ţipa din rărunchi un adevăr ce se simţea şi pe care nu puteai să îl palmezi. Viaţa se scurge din noi şi pe zi ce trece uităm gânduri şi sentimente ce ne-au animat vreodată. E un gând odios dar plin de speranţă.

18 oct. 2010

Umbre visătoare

Pierdut, uitat de atâtea ori în colţurile unor suflete ce nu îşi găsesc pacea, strigătul  tău e fără forţă. Caută-ţi numele în umbra ochilor ce se ascund de tine, cei ce te privesc sunt numere, cei ce te privesc sunt cifre ale unor idei cenzurate.
Mi-a fost dor de cuvintele ce nu s-au zis. E ciudat cum cele ce îţi rămân în minte sunt plăsmuiri. Vitalitatea lor este dată de gânduri, gândurile o refulare a minţii, mintea obosită de lume...Căutarea nu ia niciodată sfârşit, un rodeo în care matadorul şi taurul îşi caută liniştea în aplauzele cotidianului.
Azi promisiunea a fost îndeplinită. Parţialitatea unor lucruri este imprevizibilă şi necesară cultivării misterului. 

Oh, the shadows between realms

14 sept. 2010

Luceafărul lui 104

Linia lui 104...Iancului-Unirii şi retur... un motor ambalat prematur de un şofer cu accese de furie, miros de motorină şi liniştea dintr-o casă purtată pe roţi...

...cobori în jos, luceafăr blând ...

Nu am crezut că într-o seară aglomerată de Bucureşti am să aud Luceafărul recitat...primele 25 de strofe cu versuri sărite dar ciudat potrivite de un cerşetor, un tânăr prinţ al autobuzelor.
Nu mi-a plăcut Eminescu, nu mi-a fost pe suflet poate pentru că poeziile pe care le citeam erau prea dulci şi îmi faceau greaţă; sentimentul era frumos, cuvintele însă nu rezonau în mine... Luceafărul a fost poezia despre Cătălin şi Cătălina, despre nepotrivire şi sacrificiu suprem, despre un el şi o ea în mii de feluri şi nu m-am aşteptat să o aud azi, după atât de mult timp, într-un autobuz în care nimeni nu ascultă.

...Şi din oglinda luminiş, Pe trupu-i se revarsă...

..un gloss auriu pe buze şi o privire glumeaţă a unei tinere bătrâne. Nu auzea nimic dar oglinda şi-a deschis în timp ce prinţul vorbea de ea la trecut. Atentă, a dosit apoi culoarea ce îi acoperea dorinţa iar privirea a reuşit să-i zboare peste vorbe, afară...

...Străin la vorbă şi la port...

..un cerşetor banal, cotidian, al cărui nume l-am aflat din mers...Marian. Nici urmă de Cătălin, Cătălina s-ascundea printre gene.

- Nu are rost să continui dacă nu primesc nimic. Nu are rost să zic Luceafărul până la capăt dacă nu primesc nimic. Tuturor le place să asculte dar nu dau nimic...Nu are rost...
(nu are rost, nimeni nu ascultă)

- (singing) Where are you from? I'm from nowhere, my mother's dead.
(you are from nowhere when you don't have a mother or a father, no one is listening...)





23 aug. 2010

I hate love - Neil Gaiman

Have you ever been in love? Horrible isn't it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up these defenses, you build this whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life. You give them a piece of you. They didn't ask for it. They do something dumb one day, like kiss you or smile at you, and then your life isn't your own any more. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. not just in the mind. It's a soul hurt, a body hurt, a real gets inside you and rips you apart pain. I hate love.

22 aug. 2010

darlin' , you don't know me...

SUNT intr-o continuă mişcare
AS VREA un loc al meu...
PASTREZ nimicuri din vieţi anterioare
MI-AS FI DORIT un loc al meu...
NU ÎMI PLAC sentinţele,
MA TEM de cei ce nu suportă adevărul,
AUD doar şoapte de ceva timp încoace şi
ÎMI PARE RAU.
NU SUNT cantitate neglijabilă,
DANSEZ în autobuze de păreri şi
CÂNT adeseori în somn.
NICIODATA am purtat un steag,
RAR l-am spălat de vremuri.
PLÂNG în colţuri de stele,
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA ceea ce m-arăt,
NU ÎMI PLACE DE MINE când mă pregătesc de luptă
SUNT CONFUZă dintr-un motiv şi-
AR TREBUI să termin de vorbă o conversaţie.

15 aug. 2010

Azi nu, te rog eu!

Nu, nu am nevoie de şerveţelele tale umede, nici de plasturii aia muiaţi de soare. Nu, nu am nevoie să mă priveşti şi să mă blestemi pentru că nu dau doi bani pe produsele tale, da, alea pe care mi le bagi în faţă nu numai cu mâinile dar şi cu vocea aia stridentă. Dimineaţa nu agreez tonul strident, nici ochii răi, nici mâinile împăturite neglijent pe lângă corpul contorsionat de bancă. Azi nu, azi te rog eu nu. Nici mâine. Să nu crezi că mă uit la tine pentru că mă interesează ce zici sau ce ai în faţa ta, vreau doar să nu te mai uiţi strident la mine. Atât! E atât de simplu ceea ce îţi cer! Întoarce-te când dorm... şi nici atunci! Lasă-mă să îţi dau eu bani, nu îi cere cu tarif. Tariful tău nu mi se potriveşte. Nu îmi dai nimic în schimb. Nu mă căuta de mărunţis după ce cumpăr biletele RATB, nu am 1 leu, am 85 de bani...atât, 85 de bani şi nu o să îi dau, crede-mă când îţi zic!
***
Spală-te, pentru numele lui Dumnezeu, te spală înainte de a ieşi pe uşă. Şi nu numai corpul trebuie spălat (ăsta e esenţial oricum), spală-ţi şi gura spurcată de atâtea înjurături, spală-ţi şi mintea de gânduri negre şi ochii de perversiuni. Spală-te, pentru numele lui Dumnezeu, pentru numele cui vrei tu, numai spală-te! Lasă măcar pentru jumătate de oră ziarul ăla hidos din mâini, lasă corpurile alea goale de curve, lasă fotbalul şi blaturile, lasă previziunile alea ridicole şi cerneala de pe pagini şi ia şi te spală!


13 aug. 2010

Te minte Mă


Te toamnă şi te iarnă azi
În căldură, te iarbă şi te trezeşte din viaţă;
iară,
idee cu idee te recompui din pietre
şi
bucata ta de piele
se-mbibă de freamătul nucilor năuci.

Fie după voia unui dumnezeu
ce te-a pierdut în lanuri cu oameni;
fie după voia ta de cerşetor cu duhul,
fie ca lumea unui ochi de sticlă să se spargă :
înaintea ta de cerşetor cu duhul,
a ta, de zeu pierdut în oameni lanuri.

19 iul. 2010

sfatul bătrânilor


S-au reunit într-o cameră ermetică

4 gânduri şi o vorbă…

şi-au şezut la masa tălpii

şi-au băut din vasul prafului

cu linguriţe de lemn...

Zis a fost :

Chematu-v-am pe voi aici

Să vă gândesc un motto!

Zis a fost :

Venitu-am noi aici

Să te ascultăm cum gândeşti!

16 iul. 2010

Revoltă


Gândurile îmi zgârie cu furie urechile,
cuvintele lăsând un gust amar de ură..
Sufletul,înlănţuit de trupul decăzut
Îşi scoate la mezat conştiinţa.

„-Un simplu sfârşit n-ar fi de-ajuns...NU AR PUTEA!
Trupul trebuie să plătească
Pentru că m-a ţinut atâta timp închis!
mi-a luat sentimentele şi le-a înlocuit cu pofte,
mi-a luat Sacrul şi l-a profanat,
m-a uitat cu desăvârşire într-un colţ
deşi...
la inceput
am semnat contract prenupţial.”

14 iul. 2010

Hime

Am prins fluturi,
am încarcerat nori,
I-am trecut prin sita ochilor
şi-am ameţit?!
parfumul lor sec era de vină...

Cât ai fost plecat
am uitat
de norme,vorbe şi-arătări!

23 iun. 2010

what's going on ?

Câte lumi crezi că poţi purta pe umeri? Câte gânduri crezi că ar fi de ajuns? Câţi oameni poţi să ajuţi? Şi pe câţi poţi să îi suporţi?

Te-aruncă-n cruci de fum şi zâmbeşte către cei care se uită la spectacolul tău ceresc. Acum că ai văzut realitatea unor ochi sinceri, ia şi decide...daca poţi...

18 iun. 2010

14 iun. 2010

Candidatii la fericire

"Să ne-nchipuim c-am murit. Eu te-am plâns, te mai plâng şi-acum, dar într-o zi am să te-ngrop ca pe toţi morţii. Plânge-mă şi tu, o zi, două, cât crezi că merit, în inima ta atât de echilibrată şi-ngroapă-mă,incinerează-mă, sfârşeşte cu mine. Şi vom fi amândoi asemeni celor care mor tineri şi frumoşi, pe care timpul nu-i poate altera în amintirea celorlalţi."

Ileana Vulpescu, Candidatii la fericire.

12 iun. 2010

unwanted...


Şi inima deşartă

ce pulsează veşnic apa mării,

a născut un prunc cu faţa moartă...


..timpanu-mi-i zdrelit

de plâns-unui copil

cu coaste de nisip..

urlă din plămânii lui de lut

cu lacrimi

ce izbesc mereu Necunoscutul

o stea în frunte i s-a pus

doar pentru c-a iubit mai mult Pământul...




Asculta mai multe audio Muzica

fallen oyster

hit play


Asculta mai multe audio Muzica


...intensitatea nopţii e lucidă şi aproape enervantă. Luminile îţi sunt prea galbene, solitare şi nu admit decât insecte neverosimil de adormite. Bat razele unei luni pe jumătate anesteziată şi te zâmbesc...da, te zâmbesc pe la spate, cu regret de nemurire.
...eşti aproape şi mergi nesigur pe ultima sârmă a timpului...cât de crud. Tinereţea...da, ea... ţi-a rămas uitată în cuierul unei idei. E prăfuit, ...cu urme de dorinţă.



Adânc, adânc în inima unei căpşuni s-a cuibărit de jale teama de a nu fi înjumătăţită. Şi, pe-o foaie seacă a-nceput un testament...stângaci... e drept. Şi-a lăsat gustul unui om, apoi, din iubire, carnea vegetală a înstrăinat-o unui copil ce i-a permis să trăiască mai mult decât propria-i imagine în oglinda unui dumnezeu. Cât despre dorinţă...aceasta a lasat-o pribeagă la uşa închipuirii...
Amintirile...amintirile le-a păstrat. Le-a păstrat pentru sine, ca o vestală ce-şi apăra castitatea...

-----

Te temi? Oraşul e prea mic pentru o căpşună, iar aceasta devine prea mare pentru el.

7 mai 2010

ne-a topit pe toţi oraşul...




Era şi vremea să revin cu un articol, ceva acolo...câteva rânduri scrise alandala, fire de nisip peste viaţă şi întâmplări. Când am pornit să scriu nu am avut o idee clară de cum aş vrea să arate acest post, ştiam doar că vreau să îmi amintească de cine sunt. Nu se pune problema că aş uita ci doar vreau să am acolo o parte din mine.
E ciudat cum lumea uită, cum uită idei, gânduri şi sentimente atât de uşor. Ele te fac să simţi, să ştii de cele mai multe ori şi tocmai pe acestea le uităm cu desăvârşire.
E ciudat cum la un anumit punct din viata, având în minte un anumit criteriu, oameniii uita complet de toţi şi toate şi le este indiferent de ce se întâmplă cu cei din jur atât timp cât în principal ei nu sunt afectaţi. Mai este necesar să amintesc că mi-e silă de ei? Ceea ce este mai dezolant este că şi tu, la rândul tău vei deveni un astfel de om care se face că uită, caruia nu îi pasă. Am mai avut o perioadă de acest fel şi nu mi-a plăcut. Dar, dacă este necesar să fiu a naibii din nou (mi-e greu ă fiu aşa, mi-e tare greu) pot! Am să pot din nou şi mă va topi din nou oraşul în infinita lui mare de indivizi. Suntem o turmă deşi ne încearcă individualitatea asta pe la colţuri.
Postul ăsta mi-a amintit de exact ceea ce nu vroiam să fiu. Să purcedem deci...


28 apr. 2010


M-am aşezat pe genunchii singurătăţii mele şi-am plâns ca în braţele unui necunoscut. Aveam impresia că nu mă ştie, nu îmi cunoaşte păcatele, nu-mi ştie viciile, dar mă lasă să mă odihnesc fără să întrebe nimic. Îşi apropie braţele de mine, părul îmi mângâia lacrimile şi nu scotea un sunet. Îi auzeam respiraţia sacadată..sau oare să fi fost a mea ? Mi-am sprijinit capul greu de gânduri de piept şi nu i-am auzit inima, nicio bătaie, nimic. Parcă ar fi fost gol pe dinăuntru şi numai aerul îi umplea plămânii. Era rece, atât de rece încât fiorii mi-au pătruns adânc în cerurile minţii şi de aceea oasele au început să tremure, mi-a răcit febra plânsului şi-am adormit. Am adormit pe veci în braţele unui necunoscut ce avea să mă cunoască, încet, pe veci.

...

M-am trezit pe un bulevard de suflete sfărmate.



Asculta mai multe audio Muzica

22 apr. 2010

revenire


Desi nu am mai scris de mult timp, e atat de ciudat cum revin cand ma framanta intrebarile, intamplarile...ca si cum as reveni la un dumnezeu virtual in speranta ca ma va "vindeca", ca isi va pune "bitul" ca si mana cereasca deasupra mea si puf...all the bad things will go instantly away.

Stiu, stiu ca scrisul ptr mine intotdeauna a insemnat o eliberare, dar ce te faci atunci cand nu mai poti sa exprimi ceea ce simti, cand nu ai cuvinte, cand acestea ti se opresc exact intre minte si suflet si te lasa asa incordat, aproape plangand...Ce te faci cand metoda ta de refulare nu mai functioneaza? raspunsul pare izbitor de simplu: gasesti o alta metoda!Dar cum sa te desparti de ea,de cea veche, cum sa ii spui adio cand asta stiai tu a face mai bine? O varianta: sa ma reapuc de vioara dar dupa 12 ani nu cred ca as putea sa o mai iau in serios ergo nu cred ca as mai putea sa exprim totul asa cum o faceam la un moment dat. Sa ma apuc de meditat? Timpul il folosesc momentan ptr alte lucruri lumesti : proiecte si tot mai multe proiecte(de cand am intrat la facultate pe fruntea mea se pare ca scrie mare si de tipar "Proiect"), si cand merg nu ma pot gandi la altceva decat la pasii mei pe asfalt. Noaptea e cel mai bun sfetnic doar atunci cand iti poti canaliza gandurile, cand stii ca ai atatea probleme si atatea locuri disponbile in cutiuta ta craniana! Eu nu stiu, acum nu mai stiu cate probleme am, s-au adunat pe nesimtite si au facut revolta! Ce preaviz, ce timp de gandire...se cere trecerea la actiune...dar la mine sa actionez fara sa gandesc inainte e destul de dificil, ca sa nu mai zic ca s-ar putea sa fie imposibil; si cum nu pot sa gandesc momentan, nu stiu de ce, nu am cum sa actionez si ma invart asa intr-un cerc vicios perpetuu. I'm sick of it, so sick of it all!

16 apr. 2010

Tara egoistilor

Ce inseamna sa fii egoist? Am stat si m-am intrebat mult timp daca pot explica lucrul asta desi face parte din om. Ar trebui sa fie usor, nu ? Face parte din tine deci ar trebui sa poti sa il explici.

Urma de bunatate prefacuta dispare(nu stiu de ce) si ea printre perdele murdare ale societatii si te lasa ca un animal in mijlocul unei stradute prafuite, cea a Constiintei. E a ta, a noastra? Mai conteaza?! Si fara putina aparare sociala, te vezi nevoit sa iti nasti propriul instinct de prada. Devenim sau suntem? Suntem sau devenim?

“Nu ma vrei azi? Nu te vreau azi!”

Suntem niste egoisti

24 mar. 2010

vorbe




Ma simt asa de singur, c-aproape-mi este frica
Sa mai vorbesc cu mine,
Si-mi zic:
-Asculta, frate,
Ascunde-ti rana,
Uita c-ai fost ranit si tu -
Tu, ce-ai strivit atitia ce nu se mai ridica -
Te scutura de greul armurii-nsingerate;
Iar celui ce te-ntreaba de-ti sint sau nu-ti sint frate
Raspunde-i:"Nu".

Ion Minulescu, "De vorba cu mine insumi"

14 mar. 2010

idei aruncate

*
Invat sa tac, chiar daca, apostate, cuvintele imi sugruma zecile de ganduri ce se aduna cu grija in idei dezordonate prin parul ciufulit.
**
Mi-e greu sa cred ca soarele a iesit azi cu zambetul pe buze, mi-e greu pentru ca m-am obisnuit cu zilele mohorate si pline de picuri de ploaie tare.
***
Ciudata e senzatia unei caderi in gol cu eu-uri dezolate si maini albe prinse intr-un cerc odios de idei. Nu pot iesi din starea metafizica a ideii sub nicio forma. Ma sugruma. Plinatatea ei nu ma lasa sa respir desi e goala.

23 ian. 2010

breakable girls and boys

Care este povestea ce sustine universul? Cine o spune? Cine si-a luat asupra sa aceasta povara de a spune povestea universului in fiecare secunda, minut, ceas, zi...?
Noi nu suntem in stare sa ne spunem povestea noastra, suntem incapabili de a spune povesti adevarate!

We are just breakable!

Ingrid Michaelson - Breakable
Asculta mai multe audio Muzica

21 ian. 2010

me and myself

Primit leapsa de la Vio, rezolvat leapsa dupa cum urmeaza:


1. Put your music player on shuffle (ALL MUSIC)- check
2. For each question, press the next button to get your answer - check
3. You must write an answer for each one no matter how correct or silly it may sound! - check

1. IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK?"
Ballade for Adeline- Richard Clayderman (now really, is it okay ? )

2. WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY
Alte clipe traite, alt epilog – Pasarea Colibri (doar o umbra calatoare)

3. WHAT IS YOUR MOTTO?
Always look on the bright side of life - Monty Python (mai degraba realista decat nebuna de pe sinele trenului…cred…doar cred..)

4. WHAT DO YOU LIKE IN A GUY?
Lets make love- Faith Hill and Tim McGraw (aha, deci imi place doar procesul…deci intrebarea nu isi are rostul …hmmm…)

5. WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Daydreaming- Buddha Bar (asa cum am spus: doar o umbra calatoare..)

6. WHAT DO YOU VERY OFTEN THINK ABOUT?
Live and learn- the cardigans (subscriu! Deci clar!)

7. WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
Calling you- Outlandish (ma abtin, asa-i mai bine, nu? )

8. WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Seven days, seven seconds- Angelo Milli (soundtrack Seven Pounds)- (sfarsitul e in mine)

9. WHAT IS YOUR LIFE STORY?
Spaces of freedom- Edvin Marton (pot sa imi imaginez asta! Chiar pot!)

10 WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
Since I don’t have you- Guns n’ Roses (ma repet, dar ce sa-i faci, sfarsitul va fi intotdeauna in mine)

11. WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Redemption- Antimatter (nu i-am consultat cu privire la subiectul “cum sunt eu” )

12. WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Breakable- Ingrid Michaelson (perfect, no irony tone here, none what so ever!)

13. WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
Secret Emotions- Edvin Marton (wouldn’t you want to know!?)

14 WHAT’S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?
Straighthate- sepultura (no, it can go worse!)

15 WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
Holiday- Scorpions (now really? Are you sure? Must have forgotten a lot of my music suited for this )

16. HOW WILL YOU DIE?
It had better be tonight- Michael Buble (I don’t know if this is good or bad? Or just worse?)

18 WHAT MAKES YOU LAUGH
Fericire – Vama Veche (Peanut makes me laugh, this not! )

19 WHAT MAKES YOU CRY?
Ocean breeze- Paolo de Lio (perhaps)

20 WILL YOU EVER GET MARRIED?
Days before you came- Placebo (is it a Yes or a big fat No?? help, I cannot tell from thissssssssss!!!!!)

21 DOES ANYONE LIKE YOU?
Alex Ubago – Sabes (it seems I like but they don’t)

22. WHAT WILL YOU TITLE THIS AS?
Meds- Placebo - only one word: PURFECT

23. WHAT HURTS RIGHT NOW?
Yesterday- 30 Seconds to Mars (is it ?)

24. IF YOU COULD GO BACK IN TIME, WHAT WOULD YOU CHANGE?
Bad things- Jace Everett (1. 2. 3. 4. 5………..)


Sooooo,

20 ian. 2010

Sooth your pain

I know, I know, I'm not able to write anything normal for today, but as always I'll let the music speak :)

HIT PLAY

Dub FX - Sooth your pain (live in amsterdam)
Asculta mai multe audio Muzica

18 ian. 2010

sfârşitul e întotdeauna în mine

Termină-mi trecutul şi-ţi şterge mâinile ciudate de sânge,
Sudoarea de pre frunte strânge-o-n palme, ş-apoi
fixează-n cerul minţii tale
Ideea unei nopţi viscerale.

Cântul veşniciei îl îngâni cu moartea-ntre braţe
şi imitaţia unui corp îţi asudă spatele.
E greu, e greu să-mi cari umbra 'ngandurată
şi să pretinzi că inima, (da!) inima ta e secerată.

Fie-ţi după voie!


l.e. sfârşitul e în mine..
http://www.trilulilu.ro/nimesis2004/b6f50a2128d7ca