30 oct. 2009

Paaaaarty!!!


Nu am mai scris de ceva vreme dar nici nu am simţit nevoia de a scrie.
Deci aşadar şi prin urmare sunt mai multe lucruri pe care le am în minte şi despre care o să scriu, bineînţeles în posturi diferite.
Să începem cu mirobolantele, fantasticele, superbele petreceri ce se dau prin cluburile studenţeşti! Nu am fost eu 2 ani prin cluburi şi alte alea de când sunt eu în Bucureşti dar sunt fată cuminte şi am zis să recuperez “marea” pierdere (momentan crăp de râs pentru că îmi tot aduc aminte de diversele faze-feţe etc.).
Bun, miercurea e seara-noaptea studenţească prin cluburile bucureştene şi deci intri moca. Se ia una bucată fată- aranjată, fardată, rujata, tunată (din mai toate punctele de vedere) la creier mai puţin însă.
N.B.. nu toate sunt aşa dar marea majoritate se uită cam urât la tine dacă eşti îmbrăcată doar în blugi şi un tricou şi în ciupici!!!
Să revenim. Tocmai am luat bucata de fată, purtătoare de sâni, vagin şi eventual fund (mai toate la vedere!) şi se trimite în club cu altele de tipul ei. Setarea se face pe modulul: în seara asta agăţ orice pare mai înalt –ca şi cum ar sta pe portofel !
Bifăm primul pas ca să trecem la al doilea! Se ia una bucată baiat- mascul feroce-gibon cu gâtul gros şi eventual, din când în când, câte o păpuşă masculină. Se aranjează, se pune cămăşuţă în trend, pantalonaşi în trend şi başcheţi în picioruşele finuţe de domnişoară, se dă cu gel-spumă-fixativ, se face o freză ţapănă dar care să nu pară că i-a luat prea mult timp! Se caută companioni – minim unu’ . Se setează modulul: în seara asta agăţ – în primă fază nu orice are sâni, vagin şi eventual fund; faza a 2a (beat mangă-muci) orice mi se pare a avea sâni, posibil vagin şi urmă de fund! Dă-o dreacu’, că doar nu m-am aranjat degeaba!! Se trimite în club.
Bifat şi pasul doi! Se trece la pasul 3- extazul metafizic din priviri ! pentru a atinge aceasta culme este nevoie de un ritm sacadat care se repetă la nesfârşit pe sistemul tuţi-taţi, puţină abţiguială, mâinile masculului undeva pe talia fetei şi alunecând slinos mai jos, mişcări lascive ale femelelor (nah, că putem mă, putem!!!) şi gata reţeta. Bine, mai urmează ceva beuturică alte alea şi la un moment dat observi, observi ceva fascinant- extazul :P şi, dacă eşti ca mine, cu capsa pusă mai mereu te buşeşte râsul! Muhaha ha ha ha I am evil ! The end
….nooot!!
Chestia e următoarea: nu toţi sunt la fel cu cei pe care i-am descris eu mai sus, dar asta predomină pe unde am mers eu şi nu m-am putut abţine să nu comentez (evident că aş mai avea multe de zis dar le iau aşa mai uşor ca să nu epuizez resursele!).

Multă baftă, milă şi pomană la voi toţi!


15 oct. 2009

Oderint dum metuant!


Secunda a facut infarct!
mesagerul,
un zambet sters de radiera,
profitand,
a ucis un iepure-ofranda.

cuibarit intr-o rama de istorie,
abonat etern Prioripost,
Dumnezeu
priveste craniul ce-a ramas...
-Uite,comedie umana!!!

10 oct. 2009

(never) ending story


Poate că inima iartă oricât de rănită ar fi, insă Timpul îşi are mersul lui şi nu uită, nu iartă. Nu poate. E singurul ce îşi urmează cursul, secundă după secundă, nu se abate, nu aşteaptă. De aceea pentu noi oamenii, vine momentul în care ar trebui să ne luăm rămas bun de la locuri…oameni… sentimente. Aruncăm o ultimă privire, ne întoarcem cu sufletul după câte o şansă mică de a recupera cumva trecutul, apoi, îţi faci curaj, zâmbeşti şi îţi repeţi că trebuie să poţi. Uşor, întorci spatele şi simţi aerul rece cum îţi mâgâie faţa şi ştii că e rece dintr-un motiv. Primul pas e greu, spun unii. Îi contrazic! Fiecare pas ce urmează e greu şi cu cât sunt mai mulţi cu atât e mai periculos.
Timpul macină, timpul umple goluri, timpul încearcă să cicatrizeze răni uitate mereu pe câte-un braţ, picior ca şi cum ar încerca să vindece răni ale sufletului, neştiind că acestea din urmă se vindecă greu sau poate că nu se vindecă niciodată.
Am găsit un decalog şi aparţine personajului din Viaţa pe un peron a lui Octavian Paler. Vreau şi eu să îl urmez deşi mi-e peste mână iar în unele porunci nu pot crede deloc. Le pot însă servi minţii ca un aperitiv, cât să nu îi mai dai ocazia de a rumega gânduri.

1. Să aştepţi oricât.
2. Să aştepţi orice.
3. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
4. Să nu numeri zilele.
5. Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
6. Repetă că nu există pustiu.Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
7. Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
8. Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
9. Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
10. Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.


Let it be so.



sursa foto here