5 iul. 2009

where do we draw the line?

Cum ar fi să nu mai simţi? Cum ar fi să poţi păşi fără frica unei amintiri? Cum ai putea, când te simţi epuizat, când pe oriunde mergi îţi aduci aminte de acel lucru?
Zâmbetul e fals şi puţini sunt cei ce îşi dau seama, râsul e fals şi puţini îşi dau seama, privirea ţi-e rece, impenetrabilă, dureroasă şi nimeni şi nimic nu îţi poate readuce inima înapoi, când tu singur ţi-ai îngropat sufletul de viu în pâmântul gesturilor şi vorbelor ce l-au zămislit.
Soarele te arde, îţi arde faţa doar-doar te vei uita la el, numai că tu, ochii tăi, văd asfaltul muiat în păreri şi braţele ce ritmează aerul. E sec.
Bucuriile mici nu îţi mai sunt de ajuns, nu că ar fi fost vreodată. Bucuriile mici nu te eliberează, nu îţi dau un imbold ci mai rău parcă te afundă. Cu cât sunt mai multe cu atât revenirea e mai dureroasă.
Gândeşti? Păcat.
Rememorezi? Păcat strigător la cer.




Hai, blochează-ţi amintirile! Încearcă şi te vei lovi de un zid şi mai mare-propria indiferenţă, propria răceala. Asta probabil doare cel mai tare pentru că e chiar a ta, tu singur îţi maltratezi gândurile şi corpul cu ea. Da, ştiu. "Nu există –nu pot-, există –nu vreau- ! Te complici, nu merită, uită!"
Să te doară pe tine aşa şi mai vorbim, dar să te doară până la oase, să simţi cum îţi arde pielea, să simţi cum sufletul îşi dă propriul duh în acelaşi timp cu ultima bătaie a inimii, să simţi ca vrei să respiri şi că al tău corp nu mai vrea să primească aerul. Să vrei şi să nu poţi. Să fii paralizat. Să fii paralizat în acelaşi timp cu mine şi în momentul ală să îmi dai sfaturi ! Atunci să îmi zici că nu există –nu pot- ! Doar atunci , doar atunci să deschizi gura ! Am să aştept ! Am să îmi port durerea până atunci doar pentru tine !





Azi taci ! Taci ! Mi-e atât de lehamite de cuvintele tale ! Sunt aici. Uite-mă! Nu am murit! Asta credeai? Durerea asta nu m-a omorât dar nici puternică nu m-a făcut ci mi-a schilodit inima şi gândurile! Ceea ce sunt, sunt graţie eforturilor intense depuse de tine! Da, tu eşti de vină! Chiar de vorbeşti şi încerci să scapi de sentimentul de vină pe care ţi l-am lăsat pe veci, nu mă interesează !RECE !







…şi totuşi …încă te…





Un comentariu:

Anonim spunea...

esti rece mult prea rece,minte ti-e intunecata de raceala.si toate astea din cauza mea......imi pare rau.nu am nici un sentiment de vina doar ca...am fost...un egoist.si recunosc.....si inca...de ce ma mai gandesc la ...de ce oare imi aduc aminte de.....de ce ....de ce.....de ce.....poate si tu patesti la fel...de ce de ce de ce...toate se intamnpla cu un scop