1 iul. 2009

franturi...

Cum sa scrii despre iubiri neimplinite cand “mereu” isi umezeste mainile a bucurie?
Cum sa scrii despre iubire in general atunci cand poti iubi doar individul si nu gloata?
Cum sa scrii despre iubire cand toata lumea vorbeste despre iubire?
Cum sa scrii despre iubire cand simplul cuvant rostit iti suna a cliseu?
Cum sa scrii despre iubirea neimplinita cand inima iti vorbeste atat de clar si iti replica: “Nu esti tu!”
Cum sa scrii despre ceea ce nu stii sa vorbesti, si asta nu pentru ca nu ai invatat ci pentru ca ti se pare atat de mult, incat nu ai termina niciodata?
Cum sa scrii despre iubire cand ochii iti cerceteaza sufletul, de mult uitat intr-un raft, pe-o etajera?
Cum sa scrii despre iubire cand tot ceea ce vrei este sa traiesti si nu sa te gandesti la ceea ce aduce durere?
Cum sa scrii despre iubire cand parca vezi viitorul si singurul lucrul ce ti-l aduce este singuratate?
Cum?Cum ai putea sa faci lucruri macabre cand lumea e frumoasa? Dar oare e frumoasa asa cum toti vor sa o vada? Cum sa spui ca e frumos cand tu zgarai de atata timp doar suprafata si interiorul ramane mereu de negasit? Sa fi facut schimb interiorul cu suprafata si de aceea e atat de greu sa mai gasesti esenta?

***


.... de ce mainile isi sacadeaza mereu lumile pentru a scrie povesti? ...de ce viteza pare sa isi domoleasca temperamentul atunci cand te uiti atent la obiectul ce se misca? ..de ce ploaia uneori bate in geam doar ca sa anunte necazuri?...de ce fluturii ce nu isi mai gasesc locul in crisalide apar doar in stomac?.. de ce frunzele cad tocmai atunci cand sunt mai frumoase?... de ce vantul bate intotdeauna in directia fetei tale, atunci cand esti trist?.. de ce imaginea se clarifica de abia atunci cand ochii ti-s in lacrimi? ...de ce soarele ti se pare atat de mic atunci cand iubesti?...de ce atunci cand Chopin canta, lumea devine melancolica?...de ce muzica se insinueaza in suflete mai inainte ca inima sa le vrea?... de ce merele intotdeauna cad in jos?...de ce e atat de simplu sa scrii lucruri vrute si nevrute si e atat de greu sa legi un nod de cravata in mai putinde 1 minut? ...de ce miros florile atunci cand esti racit?
Semnele de intrebare nu vor inceta prea curand, semnele de intrebare se ascund mereu in inimi si ganduri doar pentru a-ti da ocupatie cand esti singur in metroul plin. Se ascund pentru ca nu au curaj sa se rosteasca.
Dar, toate au pierdut cate ceva, fie atunci cand s-au nascut(nimbul nemuririi) si-l deplang mereu prin lucruri atat suave (ceea ce le face si mai triste decat sunt), fie pe parcurs, cand si-au dat seama ca lumea ce-o vad e doar un desert intins in care isi gasesc cu greutate locul si importanta.
Iubiri neimplinite zici. Dar ce i-ar trebui iubirii ca sa se implineasca asa cum vrem noi? Daca am reusi sa-i aflam petalele cu secrete? Daca am putea sa strangem in brate sentimentele nenascute si sa le lasam sa cante de abia in ultimul ceas, in care viata e mai puternica, in care bratele incep sa tremure de durere dulce, in care ochii vad mai presus de trup, in care toata lumea se caieste pentru pacatele savarsite, pacate pe care uneori nici macar noi nu le stim, ce-ar fi? Daca toate cate le zic ar prinde constiinta trupului ce ne leaga de omenire ce ar fi? S-ar implini oare iubirea sau am ramane cu o fagaduiala intr-un miez de noapte obscur ca niste copii de prea mult timp ademeniti de izvoare de apa dulce si imagini diafane? Salt mortal in credinta! In propria credinta, in prorpiul suflet sechestrat de un corp ce uneori nu isi mai aduce aminte cati ani fura de la Dumnezeu si pentru ce ii fura..
***
Sufletele se topesc la auzul promisiunii; imagineaza, viseaza, isi pierd din caracterul ce zi de zi ii invaluie in mantia-i serena, acela care ajunge de multe ori trist, indurerat, cu dorinte vitrege de schingiuire a sentimenelor unei iubiri neimplinite. Si daca Sufletul nu va putea de fiecare data sa isi coase carotida?.

***

Iubirile neimplinite sunt frumoase, nu apuca sa fie stricate de lume ci traiesc prin ele, se ascund de lume si de cuvinte si salasluiesc doar in suflete. Promisiunile nu ar trebui sa ajunga niciodata langa cuvantul iubire, pentru ca acesta din urma are nevoie de acte de credinta si nu de minciuni dulci. Iubirile neimplinite ajung asa din cauza promisiunilor neimplinite...

Final fericit? Nu reusesc sa imi imaginez finaluri fericite probabil pentru ca sunt mai rationala, mai mult decat trebuie uneori. Defect? Probabil. Ma ajuta? Uneori. Doare? Bineinteles. Cat o sa mai dureze asta? Pentru totdeauna. De ce? Cine stie

5 comentarii:

printrenori spunea...

"Promisiunile nu ar trebui sa ajunga niciodata langa cuvantul iubire, pentru ca acesta din urma are nevoie de acte de credinta si nu de minciuni dulci."

wow....sunt fara cuvinte...

Bogdan spunea...

E adevarat ca e complicat sa scrii despre dragoste, pentru ca atunci cand iubesti nu simti nevoia sa vorbesti despre asta, ir cand esti sigur... vorbesti din exterior. Cred ca iti poti manifesta sentimentele mai usor prin muzica de exemplu. Lucrurile nu-s atat de logice si se pot intelege mai multe decat ai putea spune in cuvinte ;). Altfel, cuvintele sunt totdeauna prea sarace ca sa poate formaliza un gand ;)

daphne spunea...

@printrenori
cuvinte s-ar gasi, fapte mai putin si iarasi ne invartim in acelasi cerc vicios

@Bogdan
am incercat si muzica si crede-ma ca uneori corzile unei viori iti pot complica viata si mai mult (atat la propriu cat si la figurat); cu toate astea nu inseamna ca nu ai dreptate. Dar vine intrebarea: si atunci de ce mai folosim cuvinte?

Violeta spunea...

Măăăh, ăsta-i post de om îndrăgostit! :P [Parcă şi aud un mare "Thăăăăă!!" pe fundal.]
Cât despre iubiri (ne)înfrânte, disecăm noi problema în privat. :)

Ah, şi îmi plac posturile tale; îmi dau senzaţia de "va urma"...

daphne spunea...

@ Violeta

Va urma :P

Cu bine!