21 mar. 2009

Doare...doare

Viata ca o scena..de cate ori nu am auzit-o, propozitia mirifica, propozitia ce uneori iti da puterea sa te resemnezi si sa mergi mai departe. De cate ori nu ai simtit viata topindu-se ca o bucata de ciocolata printre degete? si gustul parca se evapora atunci cand iti atinge mana; ciocolata isi pierde conturul si isi regrupeaza moleculele intr-o forma stranie ce incearca sa te cuprinda dar niciodata nu reuseste sa ajunga la inima si imbraca cu totul altceva…o parte din pantalon, o bucatica din camasa si uneori ajunge atat de jos incat atinge pamanatul transformandu-se intr-un obiect indezirabil. Asa-s si oamenii, te imbratiseaza, te strang, te saruta incearca dar nu reusesc sa iti gaseasca interiorul. Si repeta de atatea ori gestul incat obositi, dupa atat efort, cad, cad in infinitatea gandurilor sau si mai rau in “nedorinta”.
Unii oameni merg repede incat pe multi ii lasa in urma, putini sunt cei ce ii ajung iar poate unul singur ajunge sa ii si inteleaga. Nu au niciodata rabdare, stare.
Unii oameni merg foarte incet, de foarte multe ori sunt depasiti, putini sunt cei care incetinesc din cand in cand sa ii vada si poate unul singur se opreste, ramane in urma lor si vede, intelege.
Ce e cand inima te doare? Ce e cand sufletul tipa? Ce e cand gandurile iti sunt amestecate si sentimentele invalmasite? Ce e Doamne? Ce se intampla? Ce e cand te simti atat de mic, atat de singur, cand vorbele ti se par goale, sentimentele prea seci, anii prea vechi si lumea fara oameni?


Doare Doare Doare

Niciun comentariu: