6 iul. 2008

trecutul bate viata ! asta da titlu...

...s-ar cuveni sa traim ca si cum n-ar trebui sa murim niciodata, dar oare nu se stie ca toata lumea , traieste asa, inclusiv cei obsedati de Moarte...
_________________________________________

Ei bine domnule Cioran sunt de acord cu dumneavoastra! Da, da! Intr-adevar imi petrec viata asa...fara nimic interesant, imi caut diminetile de frunze, amiezele de suflu, iar serile mi le petrec de multe ori in fata unui calculator (fie el laptop sau pc).
Am si cunostinte, amici, prieteni(prea putini in ultima vreme se pare), toate in ordinea asta(*note to self : asta inseamna ca am mai multe cunostinte si amici decat prieteni, ceea ce e oarecum normal avand in vedere gradul de pretentii pe care il manifest).
distractiille asa nu prea imi plac ergo nu am cum sa imi fac prea multi prieteni, ergo imi bag si eu picioarele in putina viata sociala ce o mai posedam pe la o vreme, si tot asa...ca si cum viata asta ar dura o vesnicie..si cine stie cat tine si asta, deci e si asta o treaba cu skepsis.
Mai bine decat atat ( adica da, se poate si mai bine!) trecutul se pare ca ma doare mai tare decat prezentul! Regretul pana la urma se dovedeste a fi unul dintre cei mai mari dusmani ai mei! La urma urmei nu e o problema majora pt ca sunt genul care isi invinge dusmanii insa la asta intotdeauna ezit, nu stiu de ce, nu stiu de ce e el mai cu mot dar uite asa se intampla!
Un sentiment atat de absurd ca nu te poti impotrivi, ca starui cu gandul la cele ce nu pot fi, ca poate e mai bine ca suntem oameni si putem uita, ca vorbele oricat de multe sau putine ar fi intotdeauna aduc aminte de ceva trecut, ca ucizi mai usor cu vorba decat cu pumnalul, ca intotdeauna doare. Imi bag picioarele in deciziile luate nah, de parca asta ar schimba ceva din ceea ce deja este! Noi nu mai suntem noi, eu poate ca nu m-am schimbat mult (aceleasi decizii tembele pe care le iau mereu cu gandul la viitoarea mea cariera), tu in schimb pari a nu fi la fel cum erai...(hai mah, ma lasi cu sentimentalismele astea...) asta fu vocea din interior, dar uneori , uneori trecutul bate viata, bate si filmul..si se iau asa la tranta ca Praslea si zmeul ...si noi stam si ne uitam...
Mi-a facut placere, sincer, sa te revad, numai ca eu iarasi am ramas cu amintirile mele ....pisicii masii!



Nick Cave and Kylie Minogue - Where the wild roses grow
Asculta mai multe audio Muzica »

Niciun comentariu: