1 dec. 2013

Scrum


In urma, in urma unui gand
Cu inima indoita stau si rad
mi-aduc aminte
 de zambetul tau fad.
Inchid ochii.
As vrea sa te cuprind
In bratele unei amintiri
Ce nu-mi da pace si respir..
Inchid ochii.



Scrum ce se transforma in amintiri mai repede decat as putea sa il sting, scrum ce imi adoarme simturile inasprite de vreme, scrum ce ma scufunda in cele mai vechi ganduri.


22 sept. 2012

De dor şi de citit

        După întâlnirea de aseară cu un om drag mie şi cu care abia dacă apuc să mă întâlnesc o dată la trei luni :), am realizat un lucru ce îmi plăcea să îl fac şi nu am mai apucat sa îl negociez cu micul meu creier preocupat mai mult de job şi somn - cititul.
         Am văzut cum scoate cartea micuţă din geanta, şi ea la rândul ei micuţă, şi am început să salivez intelectual aşa cum nu am crezut că voi face vreodată. Involuntar am pus mâna pe ea şi dacă nu aş fi fost într-un loc public aş fi dus-o instant la nas încercând să îmi dau seama cam cât de nouă e. Am avut flashback-uri cu fiecare zi în care mergând spre locul de unde îmi iau cafeaua, văd aceeaşi librarie stând cuminte pe colţ, închisă pentru că e prea devreme şi nu a putut să deschidă ochii somnoroşi cu gene din file de carte nou-nouţă. Arunc propriile suspine pe unul dintre geamurile minţii şi scăldându-mi ochii în vitrinele ei mă arunc în uitare şi mă îndrept către sfânta cafea. Mai mult, îmi aduc aminte cum în ultima perioadă tot îmi iau cărţi, le caut de pagini noi şi mă aşez confortabil în fotoliul mic doar ca să îmi dau seama că mă dor prea tare ochii şi nu prea aş mai sta trează. Aşez cărţulia strălucitoare încă în raft zicându-i să mă aştepte, pentru că am să mă întorc cât de curând la ea. O şi vâd cum zâmbeşte...
          Toate astea le-am văzut ieri atunci când am pus ochii pe cărticică. Am hotărât să schimb situaţia şi cu o poftă nebună, astăzi m-am pus pe citit şi pe făcut comandă de cărţi online. Al doilea proces mi s-a părut puţin cam impersonal pentru că întotdeauna am fost genul ăla de şoarece de bibliotecă ce se hrăneşte nu numai cu cărţile dar şi cu mirosul lor, şi adoră să umble prin librării :) Yes, I know, I know, I have a problem. Marţi îmi vin cărţile, de abia aştept, până atunci mă delectez cu ce mai am prin casă şi nu le-am dus la ai mei.
            Will write soon about them :)
 

25 iun. 2012

Back to black

I am back, my love, I am back to you and my words. I tried to forget what my fingers, heart and mind know how to do, but now I am back to you. I never left you entirely because you are the one, you are mine

10 dec. 2011

Imposibila Intoarcere

S-a impiedicat in primul spin ce i-a iesit in cale uitand de marea de trandafiri din fata. A cazut intre petalele frante si amestecate cu noroiul din mintea ei juvenila ca si cand acest lucru ar fi fost cel mai normal lucru pe care l-ar fi putut face. A simtit picioarele alunecandu-I scurt, tocul rupt in spini si pacate, si s-a lasat prada caderii, golului din stomac si a zambit ca pentru cei care nu o vad.
Petalele i-au atins fata mai inainte ca ea sa le caute conturul in noroiul ce le tinea cald, si i-au ranit sufletul cum prea putini au reusit vreodata sa o faca. Fiecare secunda din cadere ii aducea aminte de sfatul bunicii: “O data si o data, tot ai sa cazi. Ar fi bine sa ai de cine sa te tii!” Fiecare cuvant ii taia respiratia si asa sacadata. Pamantul nu l-a simtit nici rece, nici cald…nu l-a simtit deloc atunci cand i-a cuprins trupul ca in 2 palme.
Gandurile se desirau ca de pe un mosor batran, incapabil sa isi tina patura peste metalu-i greu si rece. Unde a fost? Ce a facut si cand? A iubit trandafiri sau crini? A iubit zarnacadeaua din glastra gazdei sau doar faptul ca era ceva acolo? Cine a fost? dar si mai important, cine era ea? Cum a ajuns sa fie o ea cu atatea ele in ea si niciodata singura deplin? Singuratatea nu e mai buna? Noroiul ii patrundea si mai tare in oasele-i fragile, ii lua caldura din aerul ce-l respira, murdarind si ce mai ramasese curat. Ce pacat, nu avea sapun de pacate, nu avea gel de dus pentru ganduri si nici deodorant pentru ganduri indecente.
A imbratisat cu drag ce era al ei, ce mai ramasese al ei in rasuflul aerului de calm. Si-a strans rochia si perlele rupte de pe siragul vorbirii si a gangurit ca un copil catre neant:
-         
        -  Dezorientat, un pui de om dezorientat...